ARBORELE DE TIS

Taxus baccata

 

 

În vremuri preistorice, tisul era considerat o plantă miraculoasă. Învelişul cărnos al seminţelor se mânca iar rămurelele erau folosite pentru a alunga duhurile rele din jurul turmelor de oi şi capre ale păstorilor.

            Duhurile rele din jurul cailor şi măgarilor nu puteau fi însă alungate. Din contră, le aduceau în apropiere.

În timpurile voievodatului lui Litovoi, lemnul roşu-brun de tisă, fără canale rezinifere, era foarte apreciat pentru durabilitatea, elasticitatea şi rezistenţa sa.

Pocruienii îl foloseau pentru cuie şi vase. Butoaiele, putinile, bădaiele şi baniţele din tis aveau mare căutare.

Lemnarii  din Vălcele îl foloseau pentru a orna pridvoarele caselor şi porţile de la drum.

Ostaşii lui Litovoi îşi construiau din tis arcuri şi săgeţi.

La începuturile Ţării Litua, platoul de sub actuala construcţie a Mănăstirii Tismana fusese puternic întărit cu bârne din lemn de tisă.

Arheologii care au cercetat vechea construcţie, dinaintea lui Nicodim, notează:

„Temeliile vechilor construcţii, în urma decupării tencuielilor, s-a observat că erau din zidărie mixtă … S-au găsit golurile tiranţilor de lemn, care formaseră legătura zidurilor”.

Zidurile erau construite predominant din bucăţi de sigă şi probabil că din cauza umezelii ele s-au îmbinat în timp. Golurile tiranţilor din tisă nu conduc la ideea că lemnul ar fi putrezit. Lemnul putred dezvoltă în jur vietăţi endemice şi faună specifică, ceea ce nu s-a constatat. În schimb, experienţele noastre cu lemn de tis, au dovedit că tisul semiuscat arde extrem de puternic, la noduri producându-se jeturi puternice de flăcări asemenea fosforului unui chibrit. Urmează o stare prelungită de incandescenţă, după care, rămâne o cantitate infinitezimală de scrum în a cărui compoziţie carbonul nu este reprezentativ.

            Concluzia: tisul arde foarte puternic şi aproape complet iar tiranţii descoperiţi în construcţia veche de sub mănăstire au ars!

Din păcate, fiind tăiată abuziv în trecut, tisa a devenit astăzi destul de rară şi s-a impus, ca să fie ocrotită de lege.

 

Fructe de tis, comestibile, cu gust dulceag, atrag

mai ales sturzii şi mierlele, care împrăştie seminţele

 

            O constatare foarte interesantă este asemănarea cu unele caracteristici ale castanului.

Tisul lăstăreşte întocmai ca şi castanul, formând întâi o tufă, din care se desprinde un lăstar puternic. Creşterea lor este foarte lentă şi devin arbori în toată puterea cuvântului, în aproape 1000 de ani.

Tisul fructifică abia peste 20-30 de ani, fructificaţia abundentă având loc o dată la 2 ani. În medie, 1000 seminţe cântăresc 55 g, iar facultatea germinativă este de 90%. Seminţele care se seamănă imediat după recoltare, încolţesc după doi - trei ani. Cele semănate primăvara următoare, încolţesc abia a patra primăvară.

Astăzi unele ocoale silvice cultivă tisul pentru ornarea parcurilor, fie izolat cu creştere liberă, fie sub formă de garduri vii. Datorită creşterii lente, nu se cultivă în păduri.

In ace, scoarţă şi lemn se găseşte, taxacina, un alcaloid puternic, toxic pentru cai dar mai puţin toxic pentru cornute.

Tisul este şi o plantă medicinală. Cu indicaţii exacte şi folosit prudent, el vindecă epilepsia.

 

DIN EXPLICAŢIILE SILVICULTORILOR

 

            „Un alt conifer foarte căutat în trecut pentru lemnul său frumos colorat şi tare, un adevărat "arbore de fier" al pădurilor noastre, este tisa (Taxus baccata). Pentru a-i preîntâmpina dispariţia la care era sortită prin exploatare neraţională şi mai ales datorită creşterii extrem de lente, tisa a fost declarată specie ocrotită.”

           

„Aceasta specie popula, in trecut, padurile noastre de foioase si de rasinoase. Tulpina este dreapta si inalta de 15 cm, cu scoarta de culoare bruna - cenusie. Lujerii ce se formeaza in fiecare an sunt verzi sau verzi - galbui. Frunzele sunt liniare, lungi pana la 30 mm si late de 2 - 2,5 mm. Pe fata sunt de culoare verde - inchis, iar pe dos sunt de culoare verde - palid, in care se poate observa nervura mediana, prin proeminenta si culoare(verde intunecat). Lemnul sau pretios, folosit in constructii si in confectionarea unor obiecte de artizanat, a facut ca numarul exemplarelor de tisa sa scada foarte mult. O mai intalnim in Muntii Apuseni fiind vazuta pe stanci ca forme izolate sau in palcuri in apropierea padurilor de fag. Este o planta monument al naturii si este ocrotita prin lege.”

 

Prima pagină

CAI DE ACCES  INSEMNARI   VECHIME   CUVIOSUL NICODIM   PICTURA  ALTE INFO  TISUL  CASTANUL

secretariat :  mail

© Mănăstirea Tismana – 2005