ALTE INFORMAŢII

DE LA MĂNĂSTIREA TISMANA

Pagini prelucrate după broşura aflată în vânzare la mănăstire

 

Un coridor al mănăstirii

 

            Marele nostru poet transilvănean, George Coşbuc  şi-a petrecut unele veri pe valea Tismanei; aici a tradus "Divina Comedie" a lui Dante, natura Tismanei şi înrâurirea vieţii mănăstireşti inspirându-l în tălmăcirea capodoperei danteşti.            In 1915, pe Coşbuc îl încearcă durerea sfâşietoare a pierderii fiului său, Alexandru, într-un accident de maşină în  satul Tamăşeşti şi el se va retrage în tristete şi tihna rugilor de pomenire a celui dispărut, vatra de cultură străbună de la Mănăstirea Tismana dându-i mângâiere şi sprijin moral.

            Poetul George Coşbuc a dăruit Mănăstirii Tismana două vitralii, din 1916, deosebit de frumoase în memoria fiului său Alexandru Gh. Sfetea, un alt vitraliu pentru mama lui Maria aflate în Paraclisul mănăstirii. Mănăstirea Tismana, vechea aşezare monahală şi de mare importanţă strategică în istoria neamului, a fost locul de organizare a luptei pentru întronarea "Legii dreptătii" în ţara Românească-revoluţia de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu.

 

Placa comemorativă aflată pe holul de la intrarea în mănăstire

 

            De aici şi-a lansat cunoscuta sa Proclamaţie de la Padeş, din 22 ianuarie, prin care se cerea scăparea din robie şi încetarea jafurilor şi nedreptăţilor asupra poporului oblăduit, izgonirea Fanarioţilor greci de pe teritoriul ţării şi ocuparea lui de Domni pământeni.

            Mănăstirea Tismana a fost transformată în chinovie de maici, începând cu anul 1949, maici care duc viaţa de obşte, împletind munca cu rugăciunea. Slujbele se săvârşesc după tipicul tradiţional bisericesc: Sfânta Liturghie în fiecare zi, Vecernia seara şi Miezonoptica şi Utrenia la miezul nopţi; slujbele Sfântului Maslu se oficiază vinerea.

            Cântările se fac pe muzica psaltică, conform tipicului monahal. în prezent mănăstirea are 60 de vieţuitoare, dintre care şase stau la schiturile mănăstiri. Stareţa de peste 40 de ani este Stavrofora Ierusalima Gligor, sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe şi importante înnoiri.

 

Schitul Cioclovina de Jos toamna

 

            Pe muntele din faţa mănăstirii, numit Cioclovina (în limba turca înseamnă: cioc=mult şi lovin=vânat), într-un frumos peisaj subcarpatic se află cele două schituri: Cioclovina de Sus şi Cioclovina de Jos. Avântându-ne cale de 5 km de urcuş prin pădure, pe cărări de munte încântătoare, ajungem la prima Sihăstrie a Tismanei - Schitul Cioclovina de Jos, amintită documentar încă din anul 1660.

            Biserica actuală a fost refăcută în anul 1715 de doi egumeni din obştea Tismanei: Nicodim şi Atanasie, ajutaţi material de Stanca Glogoveanu, după cum menţionează pisania. Schitul cu hramul "Sfinţii Voievozi" s-a bucurat de daruri din partea domnitorului Brâncoveanu şi a lui Radu Ştirbei.

            După încă 3 km de urcuş, pe cărări marcate prin păduri de fag, castani comestibili şi brazi, până la Schitul Cioclovina de Sus, cu hramul "Schimbarea la faţa", efortul ne este răsplătit de frumuseţea peisajului şi acestei ctitorii.

          

 

Schitul Cioclovina de Sus este astăzi refăcut.  În dreapta, aşa cum arăta acum 20 de ani

 

            Pusă direct pe stânca, în vârf de munte biserica fiinţează din anul 1714, ctitor fiind acelaşi egumen Nicodim, ajutat de jupân Pătru Obedeanu, mare serdar. Bisericuţa de sus este pictată în fresca stil bizantin, de către pictorul Grigore I. Popescu din Câmpulung, în 1998. Mănăstirea Tismana a fost şi rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaş muzeu al trecutului, un sanctuar pentru marile arderi umane ale prezentului şi o fereastră deschisă spre aspiraţiile viitorului.

 

La chioşcul  din curtea mănăstirii

se vând nu numai broşuri, ci şi icoane, cruciuliţe

lănţişoare şi alte suveniruri.

 

Prima pagină

CAI DE ACCES  INSEMNARI   VECHIME   CUVIOSUL NICODIM   PICTURA  ALTE INFO  TISUL  CASTANUL

secretariat :  mail

© Mănăstirea Tismana – 2005